În cabinetul de psihoterapie, întâlnesc adesea adolescenți care, deși obțin rezultate foarte bune, se simt complet lipsiți de valoare. Una dintre aceste povești e a unei eleve care a luat 9,20 la examenul de Bacalaureat. Un rezultat foarte bun, cu care majoritatea s-ar mândri. Dar ea, cu ochii în pământ, mi-a spus: „Sunt proastă.”
Această frază, rostită cu o durere adâncă, cu o voce stinsă, a rămas cu mine mult timp după sesiunea respectivă. M-a făcut să mă gândesc cât de greșit putem învăța să ne măsurăm valoarea.
Când o notă bună nu înseamnă nimic
Pentru mulți tineri, nota de pe foaia de examen nu aduce satisfacție, ci rușine. Nu pentru că ar fi o notă slabă, ci pentru că nu e „perfectă”. Dacă nu e 10, nu valorează nimic. Dacă nu ești cel mai bun, ești „nimeni”.
Această gândire este dureroasă și obositoare. Oamenii care gândesc astfel trăiesc sub presiunea constantă a standardelor imposibile. Fiecare reușită este imediat anulată de gândul „puteam mai bine”. Fiecare efort este umbrit de comparația cu altcineva.
Perfecționalismul: o sabie cu două tăișuri
Adesea, în spatele acestei percepții se află un perfecționism rigid. Perfecționismul nu înseamnă doar dorința de a face lucrurile bine – ci și convingerea că orice altceva în afară de perfecțiune este inacceptabil.
Acest tip de gândire vine, de multe ori, din:
- Mesaje critice internalizate („dacă nu ești primul, nu contezi”)
- Comparații constante („alții au luat 9,80, eu sunt slabă”)
- Lipsa aprecierii din partea celor importanți („nu e destul de bine pentru părinții mei”)
În timp, toate acestea formează un tipar de autoevaluare condiționată: „Valorez ceva doar dacă reușesc. Dacă nu reușesc perfect, nu mai valorez nimic. Merit să fiu iubită, doar dacă demonstrez că sunt cea mai bună.”
Ce facem în cabinetul de psihoterapie
Ca psihoterapeut, nu vin cu formule magice. Dar ofer ceva rar și valoros: un spațiu de înțelegere, validare și reconstrucție.
Cu această clientă, lucrăm pas cu pas pentru a:
- Identifica vocea critică din interior
- Observa și corecta distorsiunile cognitive
- Reconstrui o stima de sine sănătoasă, bazată pe mai mult decât note sau rezultate
Învățăm să nu confundăm valoarea unei persoane cu o notă pe o hârtie. Să nu lăsăm o cifră să rescrie întreaga noastră identitate.
Pentru părinți, profesori și tineri
Dacă citești aceste rânduri și te regăsești – fie ca părinte, profesor sau elev – merită să te oprești un moment și să reflectezi:
- Cum vorbim despre succes și eșec?
- Punem accent pe proces sau doar pe rezultat?
- Îi încurajăm pe copii să fie cei mai buni – sau cei mai autentici?
Sănătatea emoțională a adolescenților noștri e mai importantă decât orice notă de pe foaia de admitere.
În loc de concluzie
Acea fată cu 9,20 la Bac nu e singura care se simte „proastă”. Dar poate deveni una dintre primele care învață că valoarea ei nu stă într-o notă. Și, odată ce face pace cu sine, poate să meargă mai departe – nu doar cu rezultate bune, ci cu o inimă mai liniștită.
Dacă ai nevoie de sprijin în depășirea perfecționismului sau a distorsiunilor cognitive, te invit să programezi o sesiune de terapie.
