Servicii

Psihoterapie invididuală adulți

      -“Bună ziua, doamna psiholog Roxana Popa?
      - Bună ziua, da, la telefon.
      - Numele meu este Maria și sunt disperată, am nevoie de ajutor imediat, nu mai știu cine sunt, ce vreau, încotro merg.”


       Așa a început relația mea terapeutică cu Maria (numele nu este cel real), de la acel strigăt de ajutor. Era proaspăt căsătorită, încă nedesprinsă din cuibul părintesc, își dorea un copil, un job mai bun, prinsă într-un tumult emoțional și relațional. Cu multe temeri, întrebări și îngrijorări, insecurități trăite în familia de origine, pe care le proiecta în propria relație de cuplu. Cu o stimă de sine scăzută și o mare neîncredere în propriile-i resurse.


      După luni de muncă împreună, care s-au transformat în ani - pentru că încă păstram legătura și ne mai întâlnim când și când, pentru a-mi spune reușitele și greutățile pe care le depășește singură - Maria, acum, este mutată în altă țară, cu un alt partener, cu un alt job, cu un copil înfiat, pentru că după numeroase tratamente nu a reușit să rămână gravidă, dar este împlinită ca femeie, parteneră de cuplu și mamă.


     Mi-a rămas în minte ce mi-a zis Maria la una dintre întâlnirile noastre:
“Dacă cineva mi-ar fi zis, atunci când am intrat prima oară in cabinet, că voi ajunge aici, cândva, nu numai că nu l-aș fi crezut, dar i-aș fi zis că e nebun. Așa că am învățat că niciodată să nu zici niciodată și să nu judeci ce spune cineva, chiar dacă ție ți se pare o mare nebunie. ”

Psihoterapie copii și adolescenți (6-18 ani)

 

“Sunt o mamă singură, îl cresc singură pe Rareș (numele este fictiv), băiatul meu de 8 ani. La numele tatălui, în certificatul lui de naștere este trasă o linie, pentru că tatăl nu l-a recunoscut, de fapt din a 8-a lună de sarcină a întrerupt orice legătură cu mine. Acum m-a dat în judecată, ca să-i recunosc dreptul de părinte, iar Rareș să știe că el este tatăl lui. Băiatul meu, de când a început tevatura aceasta, face pipi noaptea în pat și îi cade părul masiv, având în unele locuri porțiuni de chelie ” (răspunsul ei la întrebarea ce a adus-o in cabinetul meu de psihoterapie a fost: recomandarea de la medicul dermatolog).


      Erau multă furie și incertitudine îndreptate către tatăl lui Rareș, multe întrebări: De ce 8 ani de zile nu l-a căutat, de ce acum vrea să-l recunoască ca fiind copilul lui și să se implice în viața lui? etc., erau multe somatizări ale copilului, pe lângă enurezis și alopecia instalate. Rareș se retrăsese din cercurile de prieteni, nu mai voia să meargă la cursurile de chitară și de pictură pe care le frecventa de peste un an, renunțase la tabăra pe care abia o aștepta, de teama de a nu se face de râs dacă ar fi aflat colegii că udă patul, noaptea.


      După sesiuni individuale cu Rareș, cu mama lui și cu cei doi împreună, sesiuni și cu tatăl lui Rareș, atât individuale, cât și cu toți 3, tensiunea dintre cei doi adulți a început să se diminueze, acceptarea tatălui ca făcând parte din viața lui Rareș să devină o realitate, iar Rareș să devină un copil cu părinți separați, dar care acum îl îngrijesc și îl iubesc, fără somatizări, înscris în trupa de teatru a școlii, mergând în tabere de cercetași.

Psihoterapie de cuplu

      Cu toții suntem vulnerabili în iubire, mai dezgoliți emoțional în fața celor pe care îi iubim. Inevitabil, ne rănim unii pe alții cu vorbe sau gesturi neglijente. Deși aceste lucruri ne fac să suferim, durerea este, de cele mai multe ori, superficială și trece repede. Însă toți avem un punct sensibil (sau poate mai multe), care este ușor de rănit și profund dureros, iar când acesta este zgândărit poate sângera peste întreaga noastră relație, pierzându-ne echilibrul emoțional, afundându-ne în acuzații și dialoguri tăioase


      “Suntem căsătoriți de 3 ani, în relație de 6, suntem împliniți profesional, avem de toate, casa în oraș, vilă la munte, apartament la mare, mașini, cățel, concedii minunate cu prietenii, dar suntem la ani distanță unul de celălalt în multe privințe, printre care faptul ca soțul își dorește un copil, iar eu, nu, că el aproape în fiecare duminică ia masa de prânz cu mama lui, doar dacă e plecat din oraș nu o face, că are motocicletă și iubește viteza, lucruri pe care eu le detest.”


      Și așa încep să cunosc acest cuplu, format din Ana si Dan (numele sunt fictive).


      Doi oameni care lucrează in companii multinaționale, în funcții de conducere, cu responsabilități multiple și multe ore lucrate peste program, care ajungând acasă continuă să-și povestească problemele de serviciu și tensiunile întâmpinate la birou. Parteneri de cuplu deconectați de la ei înșiși, deconectați de la relație, cu atașamente insecurizante și a căror comunicare se concentrează doar pe aspectele profesionale, nu și pe cele personale. Din ședințele individuale au reieșit o mulțime de nemulțumiri, frustrări ale ambilor parteneri, neexprimate în cuplu de teama de a nu-l răni pe celălalt, dar care în momentele de criză ieșeau la iveală sub forma unor certuri interminabile.


      Odată comunicarea în cuplu reluată în mod asertiv, de această dată, nu agresiv, cum se întâmpla în ultimul timp, cei doi și-au înțeles facilitățile, nevoile, așteptările, dorințele, împreună. Au reușit să negocieze, să se înțeleagă pe sine înșiși, precum și reciproc, să-și redefinească noua relație, noul parcurs împreună pe care doresc să fie.

Hipnoza regresivă

 

      Cu Ioana (numele nu e real) am intrat în contact după ce timp de 2 ani și-a făcut nenumarate investigații și analize medicale (endoscopii, colonoscopii, CT, RMN, analize de sânge), după numeroase solicitări la camera de garda a spitalului de urgență, ajungând de multe ori chiar cu salvarea, pentru dureri atroce în fosa iliaca stângă, adică în partea stangă a abdomenului. Într-o noapte ajungând iarași la urgență, medicul de garda i-a recomandat cu un ton ferm, să consulte un psihiatru și să nu mai îngroașe rândurile pacienților care aglomerează holurile. A avut un șoc auzindu-l, preț de cateva zile doar aceste cuvinte îi răsunau în minte, și ca urmare a pus mâna pe telefon și s-a programat la cabinet. “Nu cred că am nevoie de psihiatru pentru durerile mele, vreau să încerc mai întâi cu psihologul”, a fost gândul care a făcut-o să se programeze.

 

     Avea un chip frumos, dar impregnat de durere, s-a așezat pe fotoliu cu precauție să nu facă vreo mișcare bruscă și să simta durerea. Aflu ca totul a început acum 2 ani, când după o seara petrecută în club, au început durerile, iar din acel moment i s-a schimbat cursul vieții. Dintr-o fată vesela, încrezătoare, cu multe activitați care îi făceau plăcere, s-a transformat într-un om care umbla din doctor în doctor, fără să-și găsească alinarea și să scape de dureri.

 

     După ce am ascultat toate experiențele medicale pe care le-a avut în această perioadă, fără a găsi o rezolvare, i-am propus să lucrăm în viitoarea întalnire cu hipnoza regresivă, așa încât să acceseze o stare modificată de conștiință și să vedem dacă gasește răspunsurile dorite; răspunsurile au venit când și-a vizualizat o altă viață, în care era o tânăra sclava, în anii 1800, culegătoare de bumbac și după o petrecere câmpenească desfășurată pe plantația unde trăia, a fost înjunghiată de stăpanul plantației cu un cuțit în abdomen, în partea stângă.  Am făcut analiza regresiei la finalul sedinței și pe langă multele informații primite, mare i-a fost mirarea când vârsta pe care o avea în viața aceea coincidea cu vârsta la care au apărut durerile în această viață, după seara petrecută în club. Ioana a plecat din cabinet simțindu-se amețită, nevenindu-i parcă să creadă tot ce văzuse, ce simțise, dar în același timp eliberată. La următoarea întâlnire era un alt om, radia, se mișca cu ușurință prin cabinet, s-a învârtit de câteva ori, încă era șocată de experiența avută și de faptul că nu mai avea nicio durere.

 

      Mi-a povestit că le-a vorbit prietenilor, rudelor, colegilor despre hipnoza regresivă și oamenii o priveau destul de sceptici, necrezând că e posibil așa ceva, cu toate că vedeau transformarea clară, palpabilă la ea. Așa că, dragii mei, vă invit pe toți cei care nu credeți, cât și pe cei care credeți, dar poate vă temeți, și vreți să experimentați hipnoza regresivă în condiții sigure, sub ghidaj terapeutic, să aveți încredere în voi și să vă dați voie să aflați lucruri care nu au un răspuns în aici și acum, în această viață, cu această minte. Vă aștept!